Poezie

fabrica de…

1 min lectură·22 octombrie 2009

Mediu

Þipă!

și gura mesteca aerul dens al tăcerilor

țipă, și palmele mă căutau asurzindu-mi carnea

țipă și avalanșa palmelor pustia spaima năucă ce-mi strangula liniștea

și-am țipat,

și izbăvirea s-a lăsat odată cu liniștea gâlgâită a plânsului

peste sân, peste gură și peste lume.

și am fost noapte

și luna suspina la capătul patului

mergi!

dar picioarele mele de lut

rătăceau duritatea și răceala pietrei

alungându-mi palmele înaintea genunchilor

dând viață colbului.

și-ncet încet am învățat a scrie zilele, una după alta

și am fost noapte și urmele pașilor mei

desenau orizontul.

ce-aștepți? fă ceva!

și-atunci mi-am agățat privirile în cuiul zilei

și mi-am lăsat mintea slobodă

călcând lutul proaspăt,

dându-i formă

și-arzându-l la ceas de taină

între o mistrie și o zidire

fabrica mea,

fabrica de vise

în care eu singur

eram artizanul ce cu râvnă executam și verificam

ca nici un vis să n-aibă defect,

să fie după chipul

și asemănarea creatorului

și am fost noapte…

001.695

Macovei Costel. “fabrica de….” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/13911608/fabrica-de

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.