Poezie
mătănii
1 min lectură·
Mediu
se făcea
că fruntea lui închidea noaptea
din piept înfloreau îndoieli
prelingându-se regrete pe umărul stâng
apăsându-mi apoi umărul drept
m-a conectat la uitare și-a-nceput să râdă
privindu-mă oarecum
neurologic
mai vorbim noi
a fluturat din vârful buzelor
și-a dispărut
catapultat
în poziția misionarului
012097
0
privindu-mă oarecum
neurologic\"
privirea asta neurologica este interesanta in contextul conectarii cu uitarea.
Cred ca poemul este incarcat inutil de versul :\"prelingându-se regrete pe umărul stâng\"
Ar trebui totusi sa existe mai multa tensiune in poem pentru a-l valorifica.