Poezie
la judecată
sub patrafir
2 min lectură·
Mediu
diavoliță, mengheliță!
m-ai țesut între viață și moarte
casă cu pleoapele sparte
ninsoare tăcută
prin sânge cernută
departe, în noapte,
când șoapte deșarte
împarte…
te dezleg de țâțele astea mari
ce și-au plâns laptele
pe când le mușcam sfârcurile
nopțile
de mi se buluceau visele
proptite-ntre perne
alene.
și te iert de toate gânditele și sumețitele
spânzuratele și-atârnatele
ce mi-au supt toate încrâncenările
ca o hoție a sângelui
printre legănările șoldului
amforă veche, fără pereche
chemare
iertare.
îți uit bucile țepene
făcute parcă să depene
urma trasă a dorului
crestată-n carnea căpriorului
semn și deschidere
lăsare în țitere.
buzele-ți dulci și zemoase
pielea mi-o taie, carnea mi-o coase
și cerne suflare drăcească
făcută să-ncolăcească
ispită țesută
șoaptă trecută
sleită noapte tăcută.
făi Mărie, tu Mărie, cine oare ți-a spus ție că drumul cârmește-n sus?
că mă zbat unde m-ai dus, ca un nor cu ploaia deasă, ca viața în viață trasă
diavoliță, mengheliță,
te-aș ierta că aș putea, dar uitarea e mai grea
și te trage în adânc,
tu cu-un ultimul legământ
să te cerți și să te ierți zădărâtă-ntre coperți
că mi-ai furat visele și ai vândut scările
ai ars toate bărcile și ai rupt năvoadele
ce-mi mai țineau zilele.
001.396
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Macovei Costel
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 201
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 46
- Actualizat
Cum sa citezi
Macovei Costel. “la judecată.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/macovei-costel/poezie/13900360/la-judecataComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.