gândaci de bucătărie

sunt momente când nu aștepți decât o clipă de neatenție pentru a sonda adâncurile atât de primejdioase ale singurătății. cine are urechi de auzit se afundă în crângul mut al cuvintelor pentru a culege umbrele tăcerii despuiate și repudiate. frica poate eroda orizontul aducându-l la nivelul tumulilor dar sămânța curiozității naște fire noi atât în locuri umbrite cât și pe pustie. zilele se strecoară în adâncul inimii depunându-și orele tot ceea ce părea curat se umple de secunde mișunând înnegrind așteptările cu resturile speranțelor. gândurile se cațără în căutarea cuvintelor pentru a le aduce la suprafață multe mor înainte de a vedea măcar o litera iertată fie-le lor neputința dar sunt și gânduri care mă poleiesc înzăuându-mă cu armura îndoielilor alungând visele dincolo de marginea nopții. strânge-mă în brațe Doamnă alungă norii singurătății și lasă soarele să ne lămurească drumul ...