despre ratare

arată-mi ce te-au învățat nimic. nu m-au învățat, nu mi-au arătat singur am descoperit semnele odată cu uitările un prim semn este indiferența a ta ca o rană, a lor ca o otravă cu care te obișnuiești luată fiind în doze zilnice un alt semn este nonșalanța cu care te arunci în brațele uitării pentru că nu vezi altă scăpare cercului în care te învârți despre ură numai de bine pentru că ea te ține în viață e ca roua deșertului pe o frunză palidă iubirea o vezi tremurat o fata morgana plutind peste asfaltul încins cu care sunt pavate bunele intenții toate câte le-am avut mi-au căzut în coji groase și asemeni leprosului aștept iertarea cărnii și a morții