când Dumnezeul din noi se face pământ, lumină și vis

la început am fost noapte, sau mai bine spus întunecime cuvântul mi-a adus pe buze lumina și în suflet pacea și liniștea zilei dar cerul nu e făcut doar pentru soare și lumină el face loc norilor și răsuflării neastâmpărate a vântului parte din mine, se înfige rădăcină dorindu-și sărutarea pământului parte din mine se varsă, umplând văile uscate ale deznădejdii parte din mine mă ridic la cer pe aripi de vis și-atunci mă trezesc plângând după tot ce-am pierdut marea de greșeli unduie neliniștită în urmă privind înainte, deșertul îndoielilor îmi arde retinacarnea pământului se desface așteptând doar semnul iar cerul mă îmbrățișează, primenindu-mi speranțele cine nu a gustat din dulceața morții nu poate înțelege pe deplin amărăciunea vieții