portret născând

definește-mă prin cuvinte să scap de sub vraja imobilismului foto nu oricine este Pygmalion și deci nu oricui îi este dat să scoată la lumină sufletul învelit într-un trup amorf și răstălmăcit de o față inexpresivă dar totuși voi încerca să te definesc: tu ești dimineața cu părul răvășit pe o pernă somnoroasă și ești un căscat erotic aninat de o rază de soare strecurată printre voaluri de cafea fierbinte boabele de apă se-ngrămădesc să te sărute furându-ți somnul dintre pleoape și umbra ta umedă dă frisoane oricărei zile nostalgice iar lumina se-ntreabă de ce ține toată lumea pe umeri de cariatidă lăsându-se măcinată de îndoială dar vezi tu, sufletul meu, abandonată hală plină de mucegai și igrasie tânjește după o rază de soare și aer proaspăt așa că nu-ți pune speranțele într-un poet ratat rămâi tu, cea mai frumoasă fotografie departe de purgatoriul cuvintelor you are unique and somebody loves you