atac de panică

m-am trezit lac de sudoare, gâtul se uscase de atâta așteptare am tușit și cuvintele ghemotocite mi-au sărit afară se făcea că nu mai aveam cuvinte ne obligau prin lege să ne mâncăm cuvintele încet, încet spitalele s-au umplut de cazuri cu aceeași simptomatologie greață, vărsături, arsuri în capul pieptului, amețeală și medicii ridicau neputincioși din umeri încă nu s-a inventat panaceul pentru aceste tulburări facem și noi ce putem, tratamente homeopatice partea cu adevărat proastă a apărut abia după o lună tăcerea țiuia hămesită, nu mai avea măcar o fărâmă de cuvânt, o silabă ceva care să-i sublinieze măreția am înghițit ultimul cuvânt iar mâna,aproape paralizată de teamă s-a chircit sub apăsarea noilor sarcini începând de azi ea va fi purtătorul meu de cuvânt