și a pus degetul pe mine

și toate cuvintele s-au prăbușit în prăpastia ce s-a născut s-a-ntors și-a plecat luându-mă fără împotrivire pe câțiva arginți să-i fac noaptea frumoasă țesându-i visele și singurătățile cu dansul meu lunatic când a fost asta? cine mai știe, poate într-o altă eternitate sau poate că încă nu mi-a venit timpul să plec