ziua în care realitatea a murit

trăiesc din povești afară sunt oameni plătiți să-mi bage realitatea lor pe gât în casă mă strădui să vomit tot ce-am înghițit în timp ce realitatea se spânzură de creanga ultimului copac cât de greu e să mai distingi o umbră vie de una închipuită și cât efort inutil depus așa că tot ce-mi mai rămâne de făcut e să pornesc asemeni lui Oedip pipăind drumul și întrebând unde este Sfinxul buzelor mele leagăn al întrebărilor ce-au murit înainte de vreme fie-le silabisirea ușoara