cel ce se uită dormind

fiecare zi are gravat la căpătâi un nume și o dată și dacă ai răbdare poți vedea că tot pământul e plin de urmele trecerii lor dar cei mai mulți trec nepăsători călcând în picioare umbra unei temeri somnul meu se rostogolește dintr-o infinitate în alta legănându-mi gânguritul imberb în speranța că pleoapa va astupa toate gropile realității ziua în care voi deschide ochii va fi punctul zero ce va marca viața asta despărțind apele așa cum tăcerile se lasă despărțite de șirul cuvintelor timpul se întinde lângă mine caută-mă în cap ca să adorm șoptește și lumea încremenește uitându-se la cel ce doarme