viață, linie golită

nu am ales ci mi s-a dat și tot ce mi s-a dat am luat și am păstrat cele trei când m-au văzut, ursitoare cântătoare lumina au despletit și-au luat culorile ce-mi descântau zorile și-au lăsat tonuri cernite pentru zile rătăcite și m-au alungat în lume exilat în trup și-n nume să mă caut, să mă aflu și au intrat Doamne cu bocancii plini de noroi strivindu-mi sufletul și degetele fără să țină cont că-n seara asta Moșul se uită la ușă ca să-și lase darurile cine-i plin de necurățenie să-și ascundă sufletul și privirea ca să nu pângărească zborul îngerilor și sămânța zăpezilor ce stau să vină viforând deșertăciunile carnea putrezește pe oase oasele se desprind din zidirea sufletului ducând cu ele necuprinsul lacrimilor ninge-mă Doamne cu uitare ca să pot încolți odată cu soarele dar până atunci... să mă ștergi de pe listă Doamne