mirare…

ziua în care noaptea s-a crestat la deget a fost o zi ca oricare alta, poate doar puțin mai mohorâtă pentru că norii se plictisiră să tot aștepte și-au pornit la vale hăulind mi-e inima grea și nu știu ce trebuie să fac pentru a opri sângerarea înstelată și dacă potopirea ar curăța sufletele oare nu ne-am trezi ca-n zilele dintâi fără de pată și amintiri?