serenitate

„Scrieți, băieți, orice, numai scrieți!” dar Doamne unde sunt cuvintele? și despre ce să vorbesc? la început am fost cuvânt așa că n-ai de ce să te plângi cât despre subiecte ține de tine ce alegi Eu doar voi judeca schimbă-te mi se tot spune, mi se repetă obsesiv până la pierderea de mine însumi până la transparența totală eu, omul celofan adună-te, poartă-te într-un singur chip fără toate pleonasmele astea de nu mai știe lumea cine ești tu cel adevărat alungă-te dintre cuvinte lasă-le să respire să te uite să învie cine-s ei să mă judece Doamne dar dacă așa e socotit dăruiește-mă vas în care se scaldă cuvintele