Jurnal
iscodiri
1 min lectură·
Mediu
cel care clădește cuvinte este stăpânul vântului
cel care sădește un pom devine stăpânul pământului
cometa nu se întreabă câtă lume îi admiră frumusețea
ea știe că numai arzând poate lumina bolta
apără-mă Doamne de trufia călăului
căci nu am învățat încă a muri cu demnitate
când stelele se scaldă în tăceri
dorința lumii e să le asculte muzica
niciodată frunzele nu s-au plâns de singurătate
ele se nasc împreună și mor împreună fără să numere anii
soarta stejarului e să umple pământul de ghinde
datoria unei ghinde e să moară cât mai departe pentru a da naștere unui stejar
001.212
0