la bambola morbida

Veneția toată iese-n stradă inundând podurile, piețele și fundăturile mii de glasuri drese, guturale care mai neliniștit, care mai somnoros se-împletesc într-o zumzăitoare întrebare: ce s-a-ntâmplat? dar ce masca goala, fără suflet poate descifra răspunsul pe care nici o gura nu l-a rostit încă pe canale și canale grande alaiul Ei trece întunecând zarea cu spaimele ei pe vremea când canalele musteau de cadavre vocea mea avea greutate și cuvintele zburau care încotro lepădându-se de carnea tare mult prea sălbatică și necizelată încet, încet, limba mea a-învățat să mestece și răspunsurile suculente se-amestecau cu saliva lăsându-se absorbite digerate în tăceri rareori mai salivam câte o replica fără putere de convingere mustul răspunsurilor transformat o alchimie limfatică se depunea în țesut adipos răsturnându-mă mereu și mereu în altă formă grețos de moale modul meu de a descrie una storia morbosa a eșuat