să nu te-întorci pe-același drum

ca de obicei, urc din moarte către viață îmi iau micul dejun și-mi sorb pe-îndelete cafeaua după care îmi fac eterna plimbare prin parc trecând linia de toxicitate a normalității ne-am întâlnit întâmplător, m-a oprit și m-a-întrebat dacă soarele mai apune în același cuib, pe ultima creangă ce desparte munții i-am spus (dar ști cât de greu e sa faci față unei cascade) fusta ei power-flower se-înfoia făcând pauze de vorbire brațele ei dirijau curenții telurici ai tăcerii și tot trupu-i vibra a spunere tu mergi cu mine a mai zis întorcându-se grăbită, vâslind nonșalantă aerul greu niciodată să nu te întorci pe același drum și cuvintele s-au prăbușit în urma noastră.