înger cu gheare și coadă

am pătruns în lumea ta răvășită răni de țigară strivită, zațuri uitate și cărți și parcă tot mai multă dramă trecută de ciclul primar dormeai răstignit între cenușiu și uitare căzut într-o agonică penumbră printre perne ostenite să mai țină piept avalanșei din care tot încercai să te salvezi în colțul pleoapelor umbre, lacrimi eșec dependența o sudoare purulentă acoperea partea din moarte în care te căuta somnul de inimă rănită ghearele mele strâng în răpăit de tobe pulsul buimac ce uitase de sine e bine când totul se termină cu bine acum pot să mă desprind cu un plesnet de coadă întinsă arc