confidențe

zidurile mă strâng, cămăși călcate mirosind a proaspăt ce flutură despărțind zilele împletite din fire răzlețe... peste nopțile mele covoare aspirate mereu și mereu până la lepădarea de sine se așterne ca o pudră spaima violului continuu... zilele mele trecute prin filtrul roșu se zbat să scape din colivia mult prea strâmtă a tăcerilor. pantaloni călcați, așternuturi apretate amintiri filtrate aspirații... dincolo de mine, grilaj ruginit viața își face un make-up discret cu puțină ploaie, puțin verde puțin asfințit pentru că ei nu-i plac stridențele și nici abandonul