zidirea in tăcere

eu sunt malul drept, tu ești malul stâng și între noi șuvoiul neclar numit viață partea ta e rotundă și caldă inimă și vatră partea mea se pierde într-o ceață de vis și uitare dacă n-ar fi fost șuvoiul ce ne leagă fără poduri sau artificii stau și mă întreb când și cum ne-am fi întâlnit pentru că fără albia ce-l poartă ce rost ar mai avea malurile? sau poate că viața ne-a dat posibilitatea să fim noi despărțindu-ne