locul în care

neantul și-a ridicat pleoapa grea, a oftat și m-a lăsat să mă strecor în lume gol, fără de cuvinte și făr’ de-nceput fiecare își duce crucea căutând locul din care a fost smulsă cândva rădăcina eu am văzut și știu eu am trăit locul în care visul germinează eu pot să vă îndrum dar ce folos mâna se întoarce-n sine cuvintele își mestecă tăcerile și văd durerea care crește limpezind cerul a primăvară visele își iau zborul