cinema

de fapt nimeni nu-și ia bilet, fiecare-și primește invitația pentru că-n sală nu e decât un singur loc spectatorul și mașinistul filmele nu sunt chiar filme ci mai mult o-nșiruire de fotograme dar cum nimeni nu s-a mai întors să povestească e clar că de cele mai multe ori proiectorul se strică sau mașinistul se ridică și pleacă fără “the end” cortina cade, spațiile se contopesc, noaptea se-nvăluie-n blue moon intrarea se pierde… în depărtare uitarea ritmul ucide povestea tot mai puțină lume caută semne negativele nu mai au nevoie de lacrimi zilele se estompează… cu voie sau fără sunt multe povești ce merită să fie cunoscute, premiate așa că lumea așteaptă cuminte să-i vină rândul partea bună e că niciodată nu se-încurca bobinele