Din casa bunicilor

privit de la înălțimea copilăriei el era domn și stăpân al zbuciumului târâș ținta dorințelor de înălțare baza zborurilor de mai târziu și al căderilor în reverie. de când mă știu masa s-a sprijinit pe cele patru scaune lustruite, obișnuite, ostenite, îndârjite în muțenie iar colțul ștergarului și al icoanelor se lasa ostenit pe speteaza impozantă de jilț domnesc aici în umbra tremurata a candelei descopeream printre picioarele lui taina și miroazna de tămâie suspinată aici se oficia sfânta taină a mărturisirii ultimile descoperiri din fundul curții, prima zi de școală, buchea și șoapta primului surâs sărutul, lacrima toate se revărsau ostoindu-se și visele se strângeau alungându-se nori pe cerul pustiirii printre vorbe sfioase nicicând descusute, uitate. de-atunci, lampa a căzut pe gânduri ștergarele mai bat din aripi când și când icoanele-și șterg ochii lăcrimoși iar timpul oftează a pagubă și caută să se ridice sprijinindu-se-n speteaza domnească cizelată de suflarea luminii.