lansare de carte

ne-am adunat aici pentru a celebra lansarea la apă a ultimului volum de poezii (ăsta-i nebun…cum o să fie ultimul? poate că a făcut farmece sau a aruncat blesteme măi dragă că-n ultimul timp oricum nu prea l-a mai văzut nimeni zdravăn) singur a scos la imprimantă filă după filă, pe care cu o răbdare monstruoasă le-a legat! adăugând la fiecare cusătură o lacrimă și-ascunzând sub copertă câte o ultimă suflare singur a apăsat panglica de aur, imprimând fiece literă și în ultimul strop de otravă a-nmuiat câte o pagină, alta, diferită de la o legătură la alta astfel încât nimeni să nu poată citi fără a fi condamnat de curiozitate. și a mai dorit ca fiecare volum să fie așezat pe o scândură, cu o lumânare la cap și să i se dea drumul în mare pentru că numai ea, marea, poate suporta otrava scrisului așa cum îi poartă și cenușa trupului osândindu-se la veșnică strămutare. Bine, bine și rostul nostru care este? s-a gândit că poate așa de departe fără contact direct frământările și durerile lui vor fi înțelese sau blamate și cred că numai așa merită să dispari: urât, blestemat, lapidat Și-adică, nimeni, niciodată, nu va putea citi aceste cărți? cine își permite să riște? otrava asta nu are antidot…