M.A

Este foarte foarte trista poezia asta. Plus ca textul mi se pare intens personal, in timp ce titlul suna ca o sentinta generala.

\"strangem din dinti acceptam fleacuri...\", aici este cel mai mult sens, atat de mult ca transforma poezia intr-o cugetare. Insa la sfarsit te retragi din nou in subintelesuri, iar copilul reuseste sa indulceasca regretele si limitarile. Gasesc aici si un copil, dar si pe \"celalalt\", ceea ce e putin discordant, pentru ca cel care nu isi gaseste linistea este retras in sine si nu poate stabili niste relatii adevarate cu cei pe care ii evoca. Ma intreb cum de reusesti sa iti pastrezi spontaneitatea, sau poate este o iluzie. spor.

ce articol...un erudit care foloseste niste termeni sofisticati pt a impresiona un public absent. Minunat cum se pot complica lucrurile din nimic. Felicitari celor ce l-au citit pe tot, carceii de pe limba trec dupa un pahar de vin. Nu pot sa inteleg de unde atatia vapori de plasticitate...pur si simplu \"foiletonistic\". Inalta sfera a initiatilor..e atat de inalta ca scapa de sub influenta telurica, si face din formele de exprimare o complicata metoda de a descrie niste contururi complet vizibile dealtfel.

\"a fost azi la targ...\" si mai apoi \" piata intreaga cuprinse:\". Esti cand cu el, cand in fata , cand in urma. Ideea e frumoasa numai ca iti trebuie o mai mare putere de impresionare, e ca si cum dintr-un trandafir pictezi numai tulpina, frunze si spinii, lipsind floarea. Dar ne dam seama ca e vorba de un trandafir:) Si ar trebui sa tii la ritm si masura intr-un mod mai armonios, pentru ca faci schimbari destul de bruste si nepregatite semantic. oricum se vede ca ai lucrat destul de atenta la text. spor

Iar oamenii stiu ca undeva e o legatura ciudata intre caisul crescut stramb si fata care a crescut prea mult dintr-o data. :)
Mi se pare ca orice adaugare e in plus. Totusi naratorul apare rupt de personajul principal si putin transcede intre atemporalitatea fetei si obiectivitatea realitatii. De aceea pare putin \"artificiala\" expunerea. Atunci cand incepi cu \"o treaba banala\" e greu sa termini cu \"cerne visele albe si i le asterne in gramajoare mici nestatornice...\". plus ca \"raceala friguroasa\"...e cam lipsit de impuls :) ca sa nu zic lipsit de contur artistic. Dar ai o idee frumoasa in minte atunci cand incepi. spor.

Propozitiile scurte sunt elocvente, insa alaturi termeni care produc confuzie in privinta intelesului \"Singuratatea e inca aici, insa.\" Treci de la o idee la alta prea brusc, cunosc perfect fenomenul de aceea nu m-am apucat serios de scris proza pt ca esuez in constructia epica. Si per total, decat forma lasa o impresie descriptibila deoarece cursivitatea este putin ambigua. Plus ca lipsesc oarecum expresiile care sa dea un fond de obiectivitate. Cred ca exista totusi si pareri mai avizate. Insa la mine se potriveste cu starea de spirit de acum :)..deci oamenilor disperati le va placea. spor.

Sunt doua mari contururi expresive in aceasta scriere a ta..pe de o parte este forma, care mi se pare deosebit de artistica...si apoi intelesul
Intelesul...de la el incepe si cu el se termina.
Mi-a venit in minte o comparatie- o floare se bucura d soare cat timp are clorofila, si poate cand oamenii isi opresc privirea goala de ganduri asupra ei. Insa clorofila imbatraneste, se consuma, oamenii vor fi intotdeauna altii, iar floarea..invata ca nu poate exista prin sine insasi.

se poate face poezie fara tristete?

cu toate acestea..
am vazut si oameni fericiti...numai bine

:)) imi place . E dinamica poezia si are cursivitate. Are in ea o nuanta de joc, de poveste. Mi se par prea multe verbe...probabil asta e ideea, nu stiu. Spor!

Foarte romantic si sensibil ceea ce ai scris,chiar mi-a atins sufletul; nu prea gasesc texte din acestea pe agonia, dar ai surprins magia din stropi de citadin, si chiar ai scris frumos. Felicitari!

e un tumult mare in tine..dar organizeaza-l..fa-l sa cante,sau sa sopteasca pentru ca izbeste, se risipeste..si cauti prea mult un drum..care oricum nu l-a gasit nimeni ana acum desi toti l-au cautat...drumul pe care merg visele catre moarte si tot pe acolo si bobocii spre inflorire.

cele mai frumoase dureri se ascund nu se striga in gura mare chiar in niste versuri destul de frumoase ...dragostea nu se cerseste ,nu se cauta,ci se daruieste...atat...ca daca ceri..trebuie mai intai sa dai...si sa cezi in ceea ce vrei nu sa te indoiesti in orice clipa