Proză
Suflet mort
Suflet mort
1 min lectură·
Mediu
O treaba banala de rezolvat o scoate afara, in mijlocul primaverii veseli si a oamenilor coplesiti de astenia ei.
Nu se grabeste.Pasii sunt mari, dar totusi neincrezatori in metrul patrat ce urmeaza sub ei.Soarele obosit si-a dat silinta toata ziua sa ii bucure pe toti de viata si lumina.
Fata merge incet...atat de incet de parca incearca sa opreasca treptat mersul lucrurilor,transpunand totul intr-un
moment infinit.
Ninge.
In dreapta, pe trotuarul gol e un cais,crescut cam stramb.Se priveste nepuntincios cum adierea vantului ii cerne visele albe si i le asterne in gramajoare mici nestatornice, pe asfalt.
Pe fata, care priveste uimita spectacolul,o raceala friguroasa o cuprinde.
Este primavara si ea a inghetat.
011863
0

Mi se pare ca orice adaugare e in plus. Totusi naratorul apare rupt de personajul principal si putin transcede intre atemporalitatea fetei si obiectivitatea realitatii. De aceea pare putin \"artificiala\" expunerea. Atunci cand incepi cu \"o treaba banala\" e greu sa termini cu \"cerne visele albe si i le asterne in gramajoare mici nestatornice...\". plus ca \"raceala friguroasa\"...e cam lipsit de impuls :) ca sa nu zic lipsit de contur artistic. Dar ai o idee frumoasa in minte atunci cand incepi. spor.