Lupan Ion

Mi-aduc aminte-o vară, ploua șuvoi pe uliți, spre seară, în băltoace, se reflecta zenitul, Aveam un an și-o mie, eram naiv și geniu, avem în mână pâinea, iar tu aveai cuțitul… Te întrebam, în

La sfârșit de drum, am ajuns acum, Lumânările-n altare-au ațipit. Strâng fără habar zile-n calendar, Și-un refren ce spune p l e a c ă, t e – a m i u b i t… Am

Nu știu când o să se-ntâmple, Mi-au crescut zăpezi pe tâmple, Aștetând o gară în doi, Ternul să plece, Să rămână gara, Iar pe peron – numai noi doi… E prea multă

D eparte, pe stânci, cât mai sus cu putință, O rază căruntă, mănunchi, R upe văzduhul, din aripi bătând… D eparte, pe stânci, pe morminte, sus, E sufletul Lui cu nume de stepă păgână… N inge

Aproape noapte, aproape zi… Ninge cu noi, fulgii te-alintă, Încă e noapte, încă-ți mai spun, Numai povești cu prințese ce cântă Shadow of the moon… Intră-n mulțime, vraja se

Am vrut să scriu o odă iernii, Cu sânii pe zăpadă să-i scriu… Clopoței de cristal, de-nceput, de Naștere și de ajun să compună muzica sacră a copilăriei noastre… O iarnă zână-bună-mamă ce

D e-acum nu mai scriu epistole pe fulgi, O iarnă mă-nfioară cu ghearele-i de gheață, R edu-mă la tăcere cu un cuvânt si fugi… D e astăzi nu mai scriu scrisori la post-restant, E dusă-n neguri

Pt. Ovidiu Maxim L a marginea lumii, pe vreme de seară A m fugit cu o târfă cu nume de Iarnă… C ircul Zăpezii, feeric colind, R isipea auster fulgi de ler pe pământ. I ntrasem în iarnă copil,

Armuri de zăpadă coboară, Ninsoare celestă pe noi; Închide fereastra polară, Întinde o masă și-apoi, Mâncare ne fie doar fulgii, E iarna ce ne-a îmbătat. Ieri, la ospățul cu fulgi… Aseară

Iau ploaia și-o poză albastră, Din vechiul meu scrin, demodat, Și las un bilet că, de astăzi, Pe-o mie de ani sunt plecat. Plouă, plouă de parcă, Pământul ar vrea să ne-nghită, Deschide

Tu ai nesocotit liniștea zeilor, Le-ai zdrobit Altarul și ai mâncat din fructele cunoașterii… - Bastardă copilă, flămândă și goală, prin tine am intrat în lumea minunată a

- maxim 3 texte/zi (a se citi regulile). - diacriticele sunt obligatorii peste tot în text. A inundat lumina satele-n bocet, Trecuse pe-aici Adevărul cu plugul… În urmă au rămas doar

Frumoasa Lorelei, ia ultimul tramvai, Scrutează orașul acesta atât de străin și ciudat. Eu te voi aștepta la toate stațiile terminus din lume… De nu vei veni, știi, la toate

Am visat că zburam și era mare Lumină în jur… Într-o grădină cu iz de armuri Tu cântai la un clavecin vechi ca lumea. Pe peretele din fund, capul de urs, Își rânjea colții ca un

Regrete târzii, prea multe cuvinte, O toamnă bizară mă-nvăluie, roi, De-un secol crestez pe chipu-ți cuminte, Ieroglifele vieții în doi. Ca păsările îmi fac cuibul pe stânci, Apoi mă scufund in