Poezie
Ploaia nepasarii
1 min lectură·
Mediu
Iau ploaia și-o poză albastră,
Din vechiul meu scrin, demodat,
Și las un bilet că, de astăzi,
Pe-o mie de ani sunt plecat.
Plouă, plouă de parcă,
Pământul ar vrea să ne-nghită,
Deschide ferestrele larg,
Spre ploaia ce vrea să ne mintă,
Spre ploaia, ce vrea să ne mintă…
Plouă, peste odaia,
Din care-ai plecat pe furiș,
La Farul cu capete sparte,
Îmi las amintirile toate,
Și-mi iau, un bilet dus spre Marte…
Plouă, plouă și lumea,
Stă-nchisă să nască idei,
Îmi ard poeziile toate –
Voi fi evadatul din ploaie,
În care, am lăsat anii mei…
Plouă, plouă și gata,
Cum toate în lume-s hazard,
Mă-nchid în odaie cu ploaia,
Într-un baldachin de smarald,
Și ploii, picioarele-i ard…
00797
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Lupan Ion
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 119
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Lupan Ion. “Ploaia nepasarii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lupan-ion-0040866/poezie/14072738/ploaia-nepasariiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.