Poezie

Ploaia incertitudinii

1 min lectură·6 iunie 2015

Mediu

Mi-aduc aminte-o vară, ploua șuvoi pe uliți,

spre seară, în băltoace, se reflecta zenitul,

Aveam un an și-o mie, eram naiv și geniu,

avem în mână pâinea, iar tu aveai cuțitul…

Te întrebam, în grabă, dacă ai fost vre-o dată,

în ceruri, cât mai sus, și-ți arătam că pot,

S-ajung la orice stea; iar vajnica-ți armată,

țesea complotul fin, spre a mi te lua…

Era o vară caldă, ploua șuvoi pe uliți,

în mine era iarnă, ca-n Evul Mediu, știi,

Arcașii slavei tale, în haine de zăpadă,

prozaica-ți viață ți-o-nveșmântau în gri…

Era o vară caldă, dar nu era a noastră,

eram o poezie și în Copou ploua,

Cu-n singur pas, iubito, de îmi erai alături,

prin apele speranței, puteam s-ajung pe-o stea…

00816

Lupan Ion. “Ploaia incertitudinii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lupan-ion-0040866/poezie/14072767/ploaia-incertitudinii

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.