Poezie

Matematici cu gari

1 min lectură·6 iunie 2015

Mediu

Nu știu când o să se-ntâmple,

Mi-au crescut zăpezi pe tâmple,

Aștetând o gară în doi,

Ternul să plece,

Să rămână gara,

Iar pe peron – numai noi doi…

E prea multă amăgire,

Ne-mplinită în iubire,

Ecuații simple, ce-au mai fost,

Unul și cu unul,

Dau doi oameni singuri,

Matematici fără nici un rost…

Ecuația iubirii,

O-nfierează-n viersuri zbirii,

Repetenții vieții la aport,

Facem sluj cu pasiune,

La științe de renume,

Împărțind la doi, reducem tot.

Ninge candid și tu tremuri,

Gările se urcă-n trenuri,

Călător cu chipul de asfalt,

Te-amăgesc că toate-s bune,

Un l o v e s t o r y fără nume,

Viața, cu subiect și predicat.

Găile-ar vrea să rămână,

Corigente la română,

Au uitat ce-nseamnă R ă m a s b u n,

Unul minus unul singur,

Dau o sală de-așteptare,

Cu speranțele deșarte strânse-n pumn…

Strângeți anii în batistă,

Puneți iarăși masca tristă,

Eu sunt magul sobru, cu joben,

Scamator la Circul Vieții,

Și în zorii dimineții,

Chiar de mâine mă transform în tren…

00807

Lupan Ion. “Matematici cu gari.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/lupan-ion-0040866/poezie/14072764/matematici-cu-gari

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.