Luminita Suse

Bine-ai venit pe www.poezie.ro!

Bun venit pe www.poezie.ro!

Splendid! O sugestie, nu mai pune asa multe texte odata pentru ca ti se va citi numai numai ultimul.

Corect, mă refer la aerul cald, dar a cam rămas suspendat pe la jumătatea blocului. Șterge liniuța dintre A și l și astfel aerul acela va ajunge să încălzească și slava cerului. Altfel, eu nu prea sunt de acord cu zgomotele sinuciderii, mereu mi-a fost teamă să nu se întâmple de pe blocul meu, am văzut asta la blocul vecin. De-atunci am hotărât să nu mai locuiesc la bloc, nici sub poduri că acolo e tentantă apa, așa că am gasit o scorbură de arțar ce comunică cu centrul pământului și vine o căldură nimicitor de plăcută, o simt pe la metatarsiene, eu am rămas prinsă cu falangele de poalele iernii, aștept să cadă și ea și primăvara pe langă mine și pe urmă oi mai vedea...

În sfârșit, am găsit o poezie splendidă ce n-a fost comentată de nimeni! Yahoo!
Adina, dacă vrei să afli cum e un om, pune-l să-ți deseneze un copac. M-a impresionat imaginea pomului tău din profil, e completă și dacă te reprezintă, atunci ești un om deosebit. Nu te vei îndepărta de oameni, vei urca până la ei, îi vei hrăni cu sevă, ei se vor scutura singuri când vor fi pârguiți... Prezența ta are rădăcini mai mari decât își imaginează.
Îți mulțumesc pentru confirmarea de pe forum.

Ca un ecou hrănit cu șoapte ... bine-ai venit pe www.poezie.ro... bine-ai venit pe...

Despre tăcere se pot scrie o infinitate de poeme. Al tău are puncte de vedere diferite în trei părți ce prezintă o tematică comună. Eu m-am oprit de trei ori să reflectez la ce-ai scris și pot să-ți spun sigur că am rămas cu o imagine dinamică despre cum ai perceput minciuna ce te-a amuțit atât de, atât de, ah...

După cum ți-ai aranjat versurile în spațiu tu ești un estet pedant. Poezia ta e îndelung ticluită, efectul e atent premeditat, forma profund studiată. Bravo!

Îți citesc poeziile una după alta și le aprob fără șovăială, scrii foarte frumos! De ce pui așa multe texte odată? E păcat, ți se va citi numai ultima....

Tinda răcoroasă, pereții văruiți, case de paiantă, ronțăiam faguri din stupii de miere ai părintelui i.e. preotului, sau măncam (vara) o felie de pâine coaptă în țest sub vatră unsă cu untură de porc de la Crăciun, dar numai când ne aduceam aminte de foame că în rest ori ne bălăceam în Dunăre, ori hălăduiam prin păduri, ce vremuri!

Am citit toate poezioarele tale. M-am oprit la aceasta pentru că nu are rimă și structură rigidă, sună plăcut și nu în ultimul rând, îmi place. Altfel, în afară de curgerea nebună a timpului și singurătate, ai mai scris și despre altceva? Ai cerut să fii citit și comentat, OK, mai oferă-ne ceva! Nu ne putem pronunța după doar patru texte.
Mult succes în continuare și...

Am mai citit poezia aceasta dar dacă mi-o servești de două ori ca antreu când mi-e foame de poezie adevărată trebuie să o diger. Evident că mi-a plăcut de la prima publicare dovadă că în timp m-a obsedat compulsiv chestia cu fântâna și izvoarele din ea și nu m-am vindecat decât abia după ce am avut inspirația terapeutică din poezia Nostalgie regresivă:
\"Pe locul unde m-ai ridicat în brațe
a fost cândva o cumpănă de fântână
botezată cu izvoarele zborului primordial,
atât de limpezi încât...\"
Dar ce-ai scris aici e destul de elaborat, te ții tare de idee și nu o lași până n-o epuizezi - am citat din comentariul cuiva la o altă poezie a ta. Ah, și mai remarc că ai oarece cultură rurală, probabil, o copilărie fericită în satul bunicilor...? Redevenind serioși, e o poezie strașnică, la fiecare 4-6 versuri am gândit cu ciudă wow, ce bine le ticluiește! Sunt vreo patru versuri la care am meditat mai îndelung, dar am decis că sunt prea elegante pentru a invoca cenzura. he he he!

De ce nu pur și simplu, fără virgule,
\"În ochii tăi de un verde trecut
precum cenușa mării
cât m-am pierdut!\"
?
În poezie orice e posibil, chiar și cenușă de mare. Apoi cu o așa formulare sugerezi două imagini, cea la care te-ai gândit inițial sau că te-ai disipat tu precum cenușa acolo în ochii lui de unde mai apoi ne spui că nu poți să te-aduni ceea ce nu e chiar lipsit de sens, mă refer la cenușă risipită nu neapărat le dependența de priviri.
Uite-așa am clipit și eu în tandem cu versurile tale, sper că nu ți-a fost cu supărare.

Ah ce poezioară dulcică! Precum antecomentatorul meu eram tentată să folosesc altă prepoziție cu \"siamezi\". Siamezii iubirii, mi-am spus de cum am citit titlul. Dar finalul m-a edificat. Sigur puteai spune siamezi în iubire, visuri și ploi. El face chiar și două încercări rimate \"debanalizatoare\" - ar trebui să percepi constructiv tentativa lui. Baza ideatica a poeziei e superbă, se pretează la rimă într-o formă mai scurtă, concisă, mai plastică și deci cu valoare artistică. Toate acestea sunt menționate aici nu din răutate ci ca să înțelegi că în tine există un potențial talent ce necesită, înainte de finalizare, un pic mai mult studiu, atenție la detalii, polizare autocritică.

Ai fost destul de blândă - asta ca să-l contrazic pe domnul Pan... ha ha ha. În privința poeziei, mi-au plăcut ideile și cum le-ai aranjat dar nu și ce cuvinte ai folosit, lacrimi, uliță, pururea, clipe frumoase etc. Nu găsesc nimic forțat în imagini. Debutul celui de-al doilea catren probabil nu i-a sunat bine lui AlexRoșu, nici mie, în special acea \"rarofonie\" - \"care rămâne\". Poți generaliza și spune că \"iubirea este precum soarele/ce rămâne pururea curat\". Rima nu dispare, se schimbă. E încruțișată în primul catren și ... nu stiu cum se cheamă tehnica din al doilea, combinat alăturat+încruțișat.
Numai bine!

Intr-adevar, un catren frumos ce mi-a mers drept la inima si s-a inradacinat acolo.

Foarte patetic textul tau, draga tiza a mea! Ai compus ceva sub auspicii mai fericite?

Număr de vizionări: 1, sunt prima ta cititoare! Sincer, îmi par foarte familiare circumstanțele evocate în text dar modul în care le-ai prezentat m-a amuzat și întristat în tandem. Îl coonsiderat un text reușit scris cu talent latent.

Acest comentariu nu e o apreciere de curtoazie la paritate și nici o lecție de creație poetică. Ce-ai scris și azi e foarte sensibil și frumos. Îmi permit o sugestie, scoate complet prima linie, cu strănutul fericirii, începe poezia altfel și păstrează timpul verbelor:
Mă las pe mâna arcuită întrebare
emoția răspunde cu clinchet de cristal
în spirală printre gânduri și șoapte
către inima ta, acum adăpost
pentru făpturile din noapte.
Strănutul neființei mi te-aduce aproape
amintire magnetizată de emoții și mister
cazi curcubeu în ploaia serii
pe-o pleoapă de nor apari ușor
să-mi pictezi privirile-n tandre culori
...am adormit ori simt că mor de dor?

Da, și eu mă regăsesc în versurile tale, de-aceea am fost entuziasmată încă de la primele tale texte.
Dar acest mic catren despre oameni e o capodoperă de profunzime, felicitări!

Văd în jur mii furnici vineții
aranjând grijuliu cărămizile clipei
pe verticalitatea materială a vieții
eu am pus o singură cărămidă invers
și era o floare pe-un cactus
crescând curb din albastru
peste-al timpului lapsus...