Luminita Suse

Bun venit pe poezie.ro, Marinela! Scrierile tale dezvăluie un intelectual fin, o feministă rafinată și o femeie de excepție. Felicitări!

Domnișoara e foarte căsătorită și în prezent singura susținătoare materială a familiei, deh, economia e în recesiune. Asta așa, ca să-ți ofer un contra-exemplu la afirmația eronată că bărbatul e tratat ca sursă de venituri inepuizabilă. Printre femei ca și printre bărbați sunt exemple de toate nuanțele, nu trebuie să menționăm numai cazurile din extrema negativă, aceea a animalelor abia date jos din copac care parazitează ( acesta este prădătorul de orice sex i.e. genul comercial enunțat de tine) tot ce le iese în cale (i.e. victima naivă, prada vulnerabilă, cazul trist menționat de tine). Există o mulțime rară, din păcate, de excepții și puțini sunt cei pregătiți să le recunoască și să devină la rândul lor excepționali. Din ce categorie spectrală faci parte, domnule roșu?

Textul acesta exprimă câteva puncte de vedere ale filozofiilor de viață masculine. Subiectul acesta e vechi și atât de acut încât nu va fi niciodată epuizat.
Nu, când am citit titlul nu m-am gândit la misoginism ci mi-am amintit că am ezitat să menționez clanța de pe ușa de ospiciu din poezia Capriciu derizoriu. Nu vreau să-mi fac reclamă dar ce expui tu în acest text e cam ceea ce mă frământă de-o viață și ceea ce încerc să expun în multe poezii.
De curând, am citit o poezie pe site ce m-a fascinat prin mesajul ei atât de elegant elaborat, când ai timp citește-o, uite un link direct AICI

Nu contenești să mă uluiești, bravo! Așa cum ar spune Megophiasul, un poet e cu adevărat poet dacă își expune ideile filozofice în poezie. Sau cam așa ceva, că nu mai știu precis, mereu sunt obosită la memorie. Apropos, despre gândire nu ai menționat nimic și e semnificativ pentru specia umană cu excepția unui singur exemplar, DoDu, care are nevoie de pastile speciale și de multă bere că e bună la rinichi, împiedică formarea pietrelor care se ridică la creier și împiedică gândirea. Dar, berea are trei efecte secundare, unul e legat de fecunditate și e cea mai definitorie zestre funcțională a universului însuși. Mai vorbim, mă duc să caut prin frigider poate găsesc vreun Molson Brador să-i dau un autograf pe capac...

am redus o steaua acordata din greseala

Mulțumesc pentru steluță. Am încercat s-o sterg pe cea de-a doua acordată din greșeală dar nu am voie așa ceva. Te rog să o ștergi tu.

Anton, terminațiile tale sunt splendide dar niciuna nu e aproape de ce vreau eu. S-o luăm de la punctul terminus: pumnul meu e ca o planetă de carne înveelit în piele (de aceea am avut două terminații), îl desfac și privesc:
- ce văd este un peisaj ocru-sepia-roșietic, văd munți, văi, linii-canioane ca pe Marte - secate. Cândva au curs ape deci au fost izvoare și plante, acum sunt moarte, duhurile lor au \"decolat\". Pielea palmei mele e ca o grimasă dureroasă, mi-arată răni de secetă într-un teritoriu de nisipuri sângerând în culoarea sepia, îmbătrânește și moare...
- ce sorb din căușul palmei este singurul element lichid menționat în palmă - sângele nisipurilor rare precum cele din deșert, de un ocru aproape sepia...
- ce simt este răceala iernii - mâna morții ca o aripă cu gheare strânge în pumn zborul duhurilor vii odată, viața, inima, mintea, norocul, toate liniile, semnele și formele de relief chiromantice.

OH! Pe măsură ce citesc descopăr o autoare ce ar trebui promovată. Așadar, șacalii, rechinii, cerberii, demonii, zmeii, ielele, naiadele, știmele, joimaricele, vrăjitorii și zânele site-lui, ia aruncați voi o citire atentă autoarei Lelia (George) Sand!

Ops, va multumesc. Am corectat. Si am lasat terminatia ce mi-e aproape de starea de spirit.
Si nu cumva sa ma menajati si sa nu-mi spuneti cand mai gresesc, da?

Dacă ai adus vorba de asta, nici nu mai plec la servici... E normal să fim selectivi. Atunci când ne plac câțiva autori, pe ei îi citim primii. Dacă sunt multe texte de autori noi, ne mai luăm și după cei care au catadicsit să citească și să lase un mesaj. Pan, Bea, Costel, Antuna și alții, citesc sârguincios tot ce apare. Și comentează mai mult sau mai puțin la obiect. Ei deschid cel puțin cărări. Alții deschid drumuri. Dacă Bogdan nu te arăta cu degetul de la primele poezii cât ți-ar fi trebuit să fii remarcat? E valabil pentru mulți. Când a apărut Carina am fost așa entuziasmată că am pus un comentariu la Forum. Valoarea se vede din primele texte, e drept. Dar există și texte proaste cu indicii de talent latent. Dacă nu îi sprijinim s-ar putea să fie dezamăgiți și nescriind să nu mai atingă niciodată nivelele următoare de creativitate. Cum scria Julietta la început, și cum scrie acum?!?
Cu trestia am făcut experimentul invers, am scos de la naftalină cele mai proaste poezii și le-am recondiționat un pic, apoi am compromis-o de la primele texte în comentarii. S-a așternut imediat o umbră de îndoială asupra ei. Dar criticile au fost obiective la început. Numărul de vizionari a crescut însă subiectiv pe măsură ce m-am desconspirat intenționat câteunei persoane când și când. Gata, mă opresc aici. Trebuie să plec la servici, vouă însă vă doresc o seară plăcută!

Scuze, rectific: zgârciți...

De obicei nu apuc să citesc tot potopul de comentarii și nici toate textele și tot întârzii la servici punând prea puține comentarii, dar hey, nu pot să nu declar și eu la coada plutonului că îmi place această primă marină și am chiar propunerea să folosești aură în loc de aureolă, cred se pronunță parcă mai ușor și e mai misterios. Iar poezia merită steluța, nu știu de ce sunt așa zgărciți ceilalți seniori...

Vedeți voi, tocmai în asta constă grozăvia experimentului. Necunoscuta nu a primit nici o steluță, pe când vedeta le-a luat pe toate. Concluziile sunt clare, e nedrept de greu să fii boboc pe poezie.ro, e un deliciu iluzoriu să fii senior!

Rima curge perfect, iar finalul e așa cum trebuie să fie - o revelație șocantă. Bravo!

Suntem coautoare, de-aceea fiecare are un link în primul vers la textul celeilalte.
Numai în privința titlului nu am căzut de-acord, în rest, suntem ca două surori gemene.

Cristina, trebuie să ne spui dacă ești un copil care compune poezii sau un adult care scrie poezii pentru copii.
Eu vreau să știu dacă în această poezie folosești pluralul \"zmei\" pentru zmeie de hârtie sau zmeii din povești?
Dorobanțu ți-a dedicat un catren, dacă vrei să îl citești te rog să faci click
AICI

Nexulica, am savurat intreaga poezie in hohote de ras, astia aici la servici au devenit curiosi, le-am povestit de faza cu ipotenuza si catetele... antologica! Vestea rea mai intai: din punct de vedere al ritmului strofa a 3-a e cam ruginita. Vestea indoielnica(suntem intr-un sistem ternar, bine, rau, asa-si-asa): nu stiu daca Pitagora stia sa deriveze, dar s-ar putea foarte bine sa gresesc de-aia am anuntat ca vestea e parelnica. Oricum nici n-are importanta. Mie senzatia de voma mi-o provoaca corolarele nu lemele, he he he! Vestea buna: STEAUA, pentru strofele 1,2 si mai ales pentru ultimele trei versuri si prima. Sa nu uitam de strofa 4, well yeah, sound more like o epigrama!

Well-well-well, ce-avem aici miroase a poezie adevărată. Văd niște stângacii și ruperi de ritm, de exemplu \"Molcomitoare suferinta si calda \" - adică nu pot pronunța cântat versul acesta. În ansamblu e ok. Ultimul vers îmi place la nebunie, îmi sugerează clar axa timpului și mai îmi plac multe, chiar și inserția consonantă a versului Mutasemoul su balade dar mi-e cam jenă că nu știu ce înseamnă...

De foame, mănânci și sorbi, tot acolo ajunge! Nu mă deranjează repetiția asta. Poezia are forță și așa dar îmi pare incitantă sugestia de a-i da amploare. Da, e o idee bună să dezvolți ideea. Click aici sa vezi la Andia o variantă posibilă.

Da, aceasta e o poezie care comunică pe multe lungimi de undă!