Poezie
Iubirea venea din cer
1 min lectură·
Mediu
Făceam plantoane amîndoi, cu schimbul
tu flacără de zi, iar eu de noapte
Sfîntul Ghenase-și lustruise nimbul
din cer iubirea picura cu șoapte
Noi culegeam frînturile căzute
apoi le mestecam pe îndelete
ce dulci erau... și totuși prefăcute
căci reușeau mereu să ne îmbete
Și-acum mai curg, sînt însă veninoase
în loc de miere înghițim stricnină
plantoanele sînt tot mai plicticoase
iar flăcările nu mai dau lumină
084.368
0

Sotiei ii plac deasemenea poeziile tale si ea e foarte \"selectiva\"
Ceea ce ma deranjeaza acum e rasturnarea din ultima strofa, nu pentru ca in sine n-ar fi la fel de \"maiestrita\" dar parca nu urmeaza logica primelor doua sau poate ca rasturnarea e mult prea abrupta.
Ce as face eu? As scrie inca o strofa pt \"Iubirea venea din cer\" si altele doua pentru strofa de gare m-am luat.