Poezie
Marină (1)
1 min lectură·
Mediu
Părul tău e ca luna.
poate de aceea atragi atâtea
musculițe bețive și fluturi
rotindu-se într-o aură vie.
pielea ta, ca argila, roșcată,
mai poartă, albe,
urmele buzelor mele
păcătoase sigilii de sare.
iar din cochilia pașilor tăi
înflorește nisipul
ca o algă marină.
Te rog nu vorbi,
nu spune un cuvânt.
vreau să aud marea
vorbindu-ne cu glasurile
copiilor înecați,
cu glasurile delfinilor
gâtuiți de emoție.
Și închide dracului
casetofonul ăla!
0175.121
0

nu spune un cuvânt.
vreau să aud marea
vorbindu-ne cu glasurile
copiilor înecați,
cu glasurile delfinilor
gâtuiți de emoție\"
atat.