Sari la conținutul principal
Poezie.ro
@luminita-suseLS
Luminita Suse
@luminita-suse
Poezie

portret robot

1 min lectură·
Mediu
Când vorbea despre noi,
reflexe de izvoare subterane
se propagau pe buzele-i încăruntițe
pe autostradă
se revărsau crabi incandescenți,
el mi-i culegea din păr cu ochii goi
și privirea plină de intenții singulare
nu, nu îmi amintesc
dacă avea alunițe sau mustață,
dar purta doliu în miezul planetei
și în vulcanii aproape stinși, pe față
când tăcea
sprâncenele îi erau așa grele
încât aterizam pe Lună de urgență
credea despre iubire că nu este
o relație în sens pragmatic,
ea există acolo unde
bate aripa și se înalță inima elegiatic
ultima dată a afirmat că în iubire
spunem ceea ce vrem să auzim,
apoi a dispărut fără
un cuvânt
dacă îl prindeți graseind în plasă
să nu-i dați pedeapsa maximă,
eu îmi retrag din lacrimi
plângerea
și voi plăti cu versul meu cauțiune
cât mai am acest fluture de viață.
Din volumul \"Geometrii singulare\",
sept. 2003, editura Pro Transilvania, București
045159
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
150
Citire
1 min
Versuri
30
Actualizat

Cum sa citezi

Luminita Suse. “portret robot.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/46718/portret-robot

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

DCdumitru cioaca-genuneanu✓
Poezia e superba dar tot nu-mi pot infrana apucatura de parazit asa ca:

cum roseste-o fata mare
surprinsa de-un gand pagan
ce-aduce calare-un span
cu intentii... singulare.
0
@rodica-hera-chiriacRCRodica-Hera CHIRIAC✓
\"când tăcea
sprâncenele îi erau așa grele
încât aterizam pe Lună de urgență\" mi-a placut cel mai mult si m-a amuzat teribil!

am simtit o usoara ironie in tonul poeziei...oricum fain portretul...:)

ultimul vers mi se pare insa a rupe ritmul poeziei, dar poate ma insel...
0
@cristian-faraCFCristian Fara✓
...da, principiul I ( al nefericirii ): \"Fără să știe, fiecare spune ce vrea să audă\"
consecință: fiecare iubește cum vrea să fie iubit
excepție: tot cea ce se supune principiului II... care n-a fost încă enunțat.
0
Distincție acordată
@alina-manoleAMAlina Manole✓
Iubirea, ca nuanță elegiatică a cifrei doi, există acolo unde bate aripa, tăcerile înfrâng viteze cosmice, el rămâne aici pentru totdeauna, deși afirma pentru o ultimă dată că în iubire spunem ceea ce vrem să auzim.

Finalul este acest superb fluture de viață, cu aripi de pe care zborul se ia atunci când le atingi, rămânând doar lacrima cernută perfect printre striațiile iubirii, pură, fără plângere, din care poetul își va țese versul, mereu și mereu, cauțiune vieții:

eu îmi retrag din lacrimi
plângerea
și voi plăti cu versul meu cauțiune
cât mai am acest fluture de viață

Superb finalul poemului!
0