Poezie
Erotheia. Până la capăt și dincolo
Erotheia
1 min lectură·
Mediu
de atâta dragoste s-au aprins și pereții
cireșul din fereastră se scutură
de scântei
orașul sughite înecat cu roșu de fum
sirenele mașinilor au pornit toate
când a deraiat tramvaiul
prima dată
ah, cum se zaharisește, între buze
mierea de după - ambra unde
ne vor descoperi peste
milenii
îmbrățișați
în țipăt
065.404
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Luminita Suse
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 52
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 13
- Actualizat
Cum sa citezi
Luminita Suse. “Erotheia. Până la capăt și dincolo.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/luminita-suse/poezie/1813399/erotheia-pana-la-capat-si-dincoloComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
LNUn poem frumnos și sensibil, ca o elegie. Doar tramvaiul parcă e lipit, deși are și el rolul său vizual.
Am remarcat:
\"de atâta dragoste s-au aprins și pereții
cireșul din fereastră se scutură
de scântei\"
\"orașul sughite înecat cu roșu de fum\"
\"ah, cum se zaharisește, între buze
mierea de după - ambra unde
ne vor descoperi peste
milenii\"
Citit, plăcut
anton
Am remarcat:
\"de atâta dragoste s-au aprins și pereții
cireșul din fereastră se scutură
de scântei\"
\"orașul sughite înecat cu roșu de fum\"
\"ah, cum se zaharisește, între buze
mierea de după - ambra unde
ne vor descoperi peste
milenii\"
Citit, plăcut
anton
0
MPDistincție acordată
cireșul din fereastră se scutură
de scântei
Poezia ta are in ea un modernism matematic, de atâta dragoste s-au aprins și pereții, versul capătă interpretări filozofice: orașul sughite înecat cu roșu de fum. Asumarea fiecărui vers ca pe o proprie structură îi dă poemului o dimensiune interioară. Fiecare vers are un anumit accent și se desfășoară în mod liniar: sirenele mașinilor au pornit toate / când a deraiat tramvaiul / prima dată
Dacă din primul vers cireșul dă acea ,, intenție,, de vitalitate, sfârșitul poemului ne duce undeva peste timp, poate doar clipa e importantă aici, un poem incifrat, în care oricât ți s-ar părea de clar te duce mereu spre altceva.
de scântei
Poezia ta are in ea un modernism matematic, de atâta dragoste s-au aprins și pereții, versul capătă interpretări filozofice: orașul sughite înecat cu roșu de fum. Asumarea fiecărui vers ca pe o proprie structură îi dă poemului o dimensiune interioară. Fiecare vers are un anumit accent și se desfășoară în mod liniar: sirenele mașinilor au pornit toate / când a deraiat tramvaiul / prima dată
Dacă din primul vers cireșul dă acea ,, intenție,, de vitalitate, sfârșitul poemului ne duce undeva peste timp, poate doar clipa e importantă aici, un poem incifrat, în care oricât ți s-ar părea de clar te duce mereu spre altceva.
0
LAda, un poem bun. chiar mai devreme ma gandeam sa dau o stea, insa ma macina o problema, si anume faptul ca acel fosilizati la culme, pe de o parte e redundant, se intelege perfect din ambra unde ne vor descoperi peste milenii, si in plus taie si efectul acelui imaginativ, imbratisati in tipat, fromos spus.
oricum, asa cum spunea un antecomentator, o frumusete aproape matematica in versuri.
oricum, asa cum spunea un antecomentator, o frumusete aproape matematica in versuri.
0
LSMulțumesc pentru comentarii. Ne aș tep ta te. Ultimele două versuri mă deranjau și pe mine, nefiind sigură dacă toată lumea știe povestea cu inserțiile din chihlimbar.
0
RRDragostea este văzută ca un țipăt continuu în spațiul tăcerii în care este cuprinsă viața, ca o vâlvătaie ce aprinde pereții – simbolul singurătății, a izolării -, ca o miere cu care sunt unse corpurile înecate în voluptate, iar după actul sexual focul se transformă în fum roșu înecăcios și grețos.
0
sau...cine stie?