Drama înrădăcinaților

O poezie plină de simboluri, jocuri de imagini care nu se limitează doar la partea intelectuală, ci merge mai departe spre atitudini meditative. Intelectualitatea autoarei este de ordin pur verbal, ea atacă cu vehemență de cuvinte anumite chestuiuni care apar la prima vedere personale, dar nu este așa, e vorba de o situație de fapt. Cititorul perceptibil la simbolistica Orianei va descoperi probleme esențiale ale vieții, față de care oricare dintre noi ar trebui să aibă o atitudine:

jubila străbătând orașul natal
din care își retrăsese simbolic originea
hoinărea cu rădăcinile la vedere
pieptănate pe spate
înota printre oameni ca într-un râu
vegetal
năzuind să își vadă frunzele cosmopolite
repatriate temporar

Poemul impresionează nu prin formă, ci mai ales prin realism, are accente grave de adâncire a situației, de ecouri nu numai stârnite, dar și captate în același timp.

\"jubila străbătând orașul natal
din care își retrăsese simbolic originea
hoinărea cu rădăcinile la vedere
pieptănate pe spate
înota printre oameni ca într-un râu
vegetal\"

De ce oare pentru a putea merge mai departe ne este atât de necesar uneori să ne întoarcem la începuturi? Poate pentru că așa cum spunea Blaga rădăcinile care te leagă de un anumit pământ te leagă, indirect, ce-i drept, dar inevitabil și de un anume meridian ceresc. M-a impresionat poemul tău de un tulburător realism prin problematica existențială pe care o pune, parcă umblăm cu toți ca orbii printr-un deșert al disperării și ne sprijinim doar din când în când de umbra noastră ca de o coloană de piatră.

Liviu: se vorbea odata de drama dezradacinatilor, a celor plecati din tara si care nu o duceau bine pe unde poposisera. Eu vad lucrurile altfel, vad o drama a celor ramasi, a inradacinatilor. De aici si titlul.
Maria si Adriana-Marilena, va multumesc pentru comentarii.

si poate tocmai ptr ca este adevarat (am ajuns suficient de tarziu ca sa citesc interpretarea pe care ai vrut sa o dai). o lume demitizata, in care profunzimile, chiar si cele din povesti (făt fumos din limuzină), se metamorfozeaza in noroi si piatra.

Florin, aici am aruncat o ancora in zicala \"a da cu noroi si pietre\" si am corelat-o cu \"drama\" emigrantilor de origine romaneasca incercand repatriere sau recunoastere... Nu pot sa uit cum a fost (ne)primita Nina Cassian, ca sa dau numai un exemplu. Mai e si ceea ce observ eu in frunzisul autohton romanesc de cate ori ma intorc acasa. Deci, poezia acesta reprezinta o viziune bazata *si* pe experienta personala.