Strasbourg
Niciunde nu este mai bine decît la tine acasă. Întoddeauna trebuie să te întorci de undeva, din orice călătorie pe care o întreprinzi în interes de serviciu sau particular. Trăind și respirînd aerul
Jojo
Printre vorbe de iubire Prea răvășite-n cîntec În gara de la Strasbourg Uniți doar printr-un zîmbet, Plîngi cît poți neconsolat Într-un hotel de Nord Pentru un El și o Ea Ce nici nu se
Ape tulburi
Toți cei noi ce vin la cîrmă Au năpaste personale. Unii zboară, alții înoată În treimi sau cincinale. Se întîmplă deci, adesea Să vină-un Poseidon Călărind pe-un braț de ape Cîntînd beat, în
Stigmate de cuvinte
Cei mai mulți lași, Apelează la stigmate trecute Se convoacă stări lascive de lucruri Întoarse de azi spre un ieri ticălos și gol În care orele vor umple spații și linii goale, confuze De stări
Dans, pina la sfirsitul iubirii
În cinstea ta frumoaso cînt, cu o vioară-aprinsă Dansează azi cu mine prin panica învinsă Ridică-mă ca pe-un cercel olive și mă înalță Pînă iubirea va muri. Să-ți ador frumusețea, te-am ascuns
Ploaie de toamnă
Dacă voi închide ochii, te voi revedea, iubire Voi putea privi în urmă fără de dezamăgire. Totuși, dacă-i redeschid Și mă uit în jur cu scîrbă Nici din mine nu mai am Decît o infimă umbră. Este
Filozofie din Vienna/ Kurt Rudolf Fischer: Marturisiri
Reemigrarea mea a început, cel puțin în mintea mea într-o perioadă, după care avocatul Bleyer, o rudă mai îndepărtată, ne-a \"cărat\" cu mașina peste granițele Nikolsburgului. Părinții mei voiau să
Filozofie din Vienna/ Kurt Rudolf Fischer: Marturisiri
Tovarășul cu care am împărțit destinul in Shanghai a fost cel mai apropiat prieten: Erwin Trebisch. Nu ne-am despărțit nici pe scenă, nici în ghetto, nici în lagărul de concentrare, am fost mereu
Filozofie din Vienna/ Kurt Rudolf Fischer: Marturisiri
Max Pfeler: Albertgasse. Desigur ca are un sens să deapăn unele amintiri despre Albertgasse din sectorul 8, intersectată de Alserstraße... Are un sens să povestesc ceva , pentru că această
Filozofie din Vienna
După sosirea mea la Berkeley, în anul 1949, am fost primit în sînul climei filozofiei analitice, unde am ramas pînă în anul 1978, cu excepția anilor 1954-1955, 1966-1967 și 1976-1977. Această formă
Calare pe umbra (Out of the dark)
Nu pot să mă mai satur de felul tău de-a fi Ești respirația vitală dintre viață și zi, Intorci totul după tine, De ce însă și pe mine? Numeri ora și secunda peste loc, peste timp, Pînă viața
Ariel, cultura si statul utopic al lui Platon
Călăuzit după versetul biblic \"Cine nu-i cu noi e împotriva noastră\", noul președinte al României și-a început campania electorală. Cel mai ușor a fost să-i convingă pe tineri, că țara ere nevoie
Ciocoii vechi si noi ai Romaniei
Alegerile prezidențiale din 2004 au avut loc în vechile culise ale teatrului absurdului politic, pe care mulți români de cunosc deja și s-au obișnuit cu ele. Nici sloganele nu au lipsit, nici
Restaurantul din turn
Cu trei sau patru săptămîni în urmă, un amic, m-a dus într-o parte a Vienei, pe care nu o cunoșteam, pentru că acolo se ajunge doar cu mașina. În acel loc curios, există un parc superb, iar în
Un dosar vernil
L-am găsit pe Dan! Era destul de prăfuit, închis într-un dosar verde. Nu avea nimeni nevoie de el, era deja uitat. L-am deschis, era incredibil de subțire, dar emana o aură verde și tristă și m-am
O închisoare neobișnuită
S-a vorbit și s-a scris multă vreme, despre construirea unei închisori austriece pe teritoriul Romaniei, s-a rîs și s-a ironinat, ca pînă la urmă, ideea buclucașă să cadă. Nu numai ideea a căzut, ci
Adeparusi Babatunde
Adeparusi Babatunde este un nume. A fost folosit în anul 2002 sau 2003 la examenul de admitere la facultatea de teatru \"Max Reinhard\" din Wien de un român cam glumeț, care s-a înscris primul și a
Fara titlu
Mihai era un bărbat solid, frumos și plin de viață. Avea simțul umorului foarte bine dezvoltat, de aceea numeni nu ar fi crezut, la prima vedere că bărbatul acela tînăr, chipeș, ar fi fost popă. De
Nichiță și chinezii
Cu puțin timp în urmă, mai exact pe data de 19 octombrie 2004, a apărut în numărul 32 al ziarului gratuit al orașului Vienna \"Heute\" (Azi), următorul articol: \"Anunțuri false la universitățile de
Nichita si opera \"Don Carlos\"
Nu l-am mai întîlnit de multă vreme pe prietenul meu Nichiță. Astă seară, m-am confruntat din nou cu prezența lui, bineînțeles în sferele scandalului, ilarității și traumatismului artistic. Astă
Sindelar
Am întîlnit de curînd o colegă cam acră, care de fapt nu m-a avut la inimă niciodată, care, printre fraze de conveniență, de fiecare dată încărcate de o politețe formală și rigidă, m-a întrebat dacă
Petroleu Lmpuță se întoarce (II)
După trecerea în revistă a candidaților, care trebuiau exterminați in două zile ( într-o zi nu se putea, pentru că erau peste cinci sute de suflete ), șeful comisiei de examinare, domnul Petroleu
In loc de ramas bun.
Azi am trait pe propria mea piele, ceea ce a trăit Corneliu Coposu, cînd a fost huiduit de mineri și de dușmanii democației. Mi s-a retras dreptul la cuvint, nu mai am voie să scriu nimic pe
Mă uit mereu în urmă
Nu ne naștem cu amintiri, acestea se acumulează cu timpul și uneori ne dor, pînă în cavitatea toracică. De ce oare dor amintirile ? De ce rămîn mereu atît de straniu de singure, neîmpărtășite, ca
Ginduri despre adolescenta
Am amintiri, pe care nu le-am împărtașit pînă acum nimănui. Am luat decizia de a mă dezvălui, scoțînd de sub masca aceasta a tăcerii, o anumită candoare și poate, de ce nu, de disperare.În acei ani
Fara titlu
Am o slăbiciune bolnavicioasă,de a căuta prin arhive, ca prin podul buncicilor, tot felul de marunțișuri, care, poate că, nu mai folosesc nimănui. Dăunezi, un prieten de suflet, mi-a adus din
Vise roz de sapun
De ce m-or fi năvălind pe mine amintirile adolescenței acum, nu pot să-mi explic. de cele mai multe ori, se întîmplă să ne ciocnim cîteodată de lucruri, chiar de urme, care ne amintesc cu sadism de
Fara titlu
Nu vreau să-mi exteriorizez acea parte din mine, care rămâne chiar și bunului Dumnezeu ascunsă. Nu vreau să încep cu o introducere din "Amintirile din copilărie" ale lui Creangă și nici cu "...a fost
Fara titlu
ău.)
Suferintele sarmanului Bachus Piinisoara
Bachus Pîinișoară era un holtei de vreo 62 de ani. Nu-l chema așa. Ortacii îl alintau Bachus, pentru că iubea tragedia greacă. Era un miner cu o cultură vastă, cînta la chitară cînd se îmbata și
Amintiri transfigurate in somn
Între gînduri,explozia acerbă a monstrului neidentificat, în vid de lumină, ca o eclipsă, urcă agonic,monstrul aprins de cărbune fiara ce fiarbe temeinic cuvinte in oceane golite de
