Ploaie de toamnă

Dacă voi închide ochii, te voi revedea, iubire Voi putea privi în urmă fără de dezamăgire. Totuși, dacă-i redeschid Și mă uit în jur cu scîrbă Nici din mine nu mai am Decît o infimă umbră. Este greu, ca viața-ntreagă S-o dedici unei dureri Ce se scurge ca lumina Dintr-o inimă-a lui ieri. Și este fragilă Precum ceara albă Iubirea cea stinsă În ploaia de toamnă. Prin timpuri uitate, ne-am trecut aievea Și din sentimente, ne-a rămas tăcerea. Iubiri vin și astăzi, vor trece prin noi Nici nu vom întoarce capul spre-napoi Însă niciodată nu voi mai iubi. Cum a fost cu tine, nu, nu va mai fi. Pune-ți fruntea dreaptă pe-nchisa fereastră Vezi, de poți pătrunde, prin ploaia albastră Nu te frînge-n tine, nu mai suspina. Îchipuie-ți ploaia, c-ar fi nunta ta! Nu-ți mai pierde timpul, cugetînd aiurea Sigur, să nu-ți pese ce va fi cu lumea. Deschide-ți o ușă prin inima-ți clară Și cîntă diseară ploii-o serenadă. Dacă umbre tulburi și-ntuneric rece Vor trece prin pleoape, ca să te înece Cu lacrima nopții ce și-a stins lumina, Dintre orizonturi, ca moartea, senina Nu te teme încă, nu va fi tîrziu, Nici dacă vei plînge la propriul sicriu. Vei găsi desigur, poate o pereche Din timpul ce trece peste ploaia rece, O inimă caldă te va ocroti Mîine, poate mîine, chiar, ea va veni. Nu gîndi că nu ai azi pe nimeni Și te plimbi singur pe poteci Nimeni nu poate trăi singur Într-o lume făcută din perechi. Don\'t y a think you need somebody Don\'t y a think that you need someone Everybody needs somebody You\'re not the only one.