The Post-Birthday World (de Lionel Shriver)

La ora 14:00 a intrat următorul pacient. Irina s-a așezat pe canapea. Am să fiu sinceră cu tine astăzi, mi-a spus, pentru că așa cum tu simți că ai ceva de spus, așa simt și eu. Povestiserăm despre copilărie cu câteva ședințe înainte și nu era tocmai de bine. Mă rog... În ședința de astăzi, mi-a povestit despre cum îl întâlnise prima dată cu vreo 2-3 ani în urmă pe Ramsey. Cu vreo 2-3 ani în urmă... Era carismatic, pasional, impulsiv, nah! Jucător profesionist de snooker. Era mai rece pe atunci, îmi spusese, însă ea îl remarcase chiar și așa. Să fi fost vreo recunoaștere a sufletelor, asta nu se poate ști și nici măcar afla. Irina oftă, apoi continuă. La reîntâlnire, în urmă cu un an, a început lupta cu sine. Nu mă place, n-are el ochi pentru mine, și-a zis, dar e un tip special, îl intuiesc și-l simt, și-a repetat. Apoi a tăcut. Chiar și așa, Irina și Ramsey s-au iubit, în tăcerea cabanei goale, s-au iubit mai mult decât le era permis. Irinei îi creștea ghemul din stomac mai mare și mai mare, din ce în ce mai intens. Apoi s-a speriat de intensitatea nopților trăite într-una din cele două vieți. Freud, mi-am notat, să dea naiba cum are el dreptate în tot și în toate. Neîncrederea în sine i-a adus Irinei o mulțime de întrebări și un munte de nopți nedormite. În tot acest timp, ea trăia printre vii și nu înțelegea ce se întâmpla în jur, închisă în turnul de fildeș al propriilor paradigme, consumată de iubire amestecată cu spaimă. De fapt, această iubire era singurul semn că mai trăia; se agățase atât de tare de ea, încât zilnic nu o mai putea da jos din brațe. Altfel, ea, ca femeie, murise de mult. A trăit moartă printre vii, mi-am notat. A raportat neîncredere, a acuzat tremurat. Să-i prescriem personajului Xanax, mi-am scris cu semnul întrebării la final. Irina a decis să se dezică de nenumărate ori, a revenit, a șters, a reintegrat, s-a temut, a tremurat, s-a răzgândit, n-a dormit și n-a mâncat, prinsă între două vieți. Ce e de făcut? Spre ce se îndreaptă totul? Și dacă Ramsey avea să o denunțe în fața publicului într-una dintre partidele de snooker, când televizoarele aveau audiență maximă? Cum se va fi descurcat ea, singură, în fața televizoarelor? Zmeii erau prezenți, doar la judecată, ce să mai... Cine ar fi ajutat-o? Mai ales că mai fusese, de curând, într-o situație similară, traumatizantă, tot singură lăsată cu explicații de dat în fața frustrărilor lui Lawrence. Mi-am notat: episoade de halucinații, depresivo-maniace provocate de o profundă neîncredere în sine, neiubire de sine, declanșate, cel mai probabil, din deceniul de iubire anterioară în care a fost trădată, mințită, i s-au ascuns fapte, s-a trezit direct în fața vieților paralele ale lui Lawrence..consecințe, iată!... Irina este stricată, mi-am mai notat. Dincolo de aceste gânduri, iubirea se strecura și ea, nevinovată, împingea cu piciorul ușa, când deschisă, când crăpată. Intra pe geam, în respirație, în nopțile nesfârșit de lungi, în cearcănele de dimineață, în dungile pijamalelor, pătrundea evisceral în piele și-n piept până nu a mai putut să o nege. Într-un capitol întreg, Irina îi spune lui Ramsey: nu e ca și cum ce se întâmplă, se întâmplă zilnic, ori periodic...Habar nu am cum să mă comport, îi zise ea. Încerc, îmi dau silința, dar e firesc să fiu precaută. Înainte de a te conduce din visare în realitate, i-a mai zis, am nevoie să am încredere în tine, am nevoie de răbdare, de blândețe și tandrețe. Așa m-aș putea îndrepta spre vindecare. Oare Ramsey i le-a dat? Sau a certat-o constant? ... Și Irina da!, l-a certat. ............ Au trecut cele 40 de minute de terapie. Te aștept și data viitoare să-mi povestești despre cei mai iubiți dintre pământeni, care s-au despărțit înainte de a se iubi. Viața viitoare le va fi mai bine. Până atunci nu-ți face griji, Irina, te vei descurca. Îți prescriu acum rețeta. Pa, pa!