Vom vedea...deocamdată trăim prezentul

Mi-au plăcut primele două versuri și acelea cu sincronizarea viselor. Jocul ăla cu „din gând în gând” cred că este deja fumat în exces. Mă rog, tu îi găsești un context interesant, de parcă ai aștepta, după acea sincronizare a viselor, să fie gând la gând cu bucurie.
Se poate să nu fi înțeles eu nimic.

Modul uluitor și nespus de cald prin care transformi cotidianul și casnicul în poezie intimă și vulnerabilitate este absolut încântător. Îmi place enorm această abordare poetică pe care am regăsit-o și în celelalte poeme ale tale. Într-o lume poetică adesea rece, detașată sau prea abstractă, tu rămâi un adevărat Prometeu, care aduce din nou focul și căldura emoției pure.