lucian vasile bagiu

e un roman foarte bun. felicitari.

Minunat volumul, minunata prezentarea, sincere felicitari. Am citit cartea cu maxima incantare vremuri in urma, dar nu am aflat pe nimeni altcineva sa o aprecieze. Si atunci era la oferta de un euro... Ma bucur nespus sa aflu un lector avizat si empatic.

Plecaciune,

Lucian

dana,
nu ai putea sa ma contactezi cumva? adresa ta de email afisata pe sit nu pare a fi functionala.
multumesc,
lucian

impecabil. dincolo si mai presus de orice, felix ramane un spirit analitic lucid pana la (auto)ironizare tonica.
strict pt. felix: inteleg si de ce un sejur prelungit in tel aviv nu ar avea acelasi farmec...

acum stiu (atunci doar intuiam) de ce nu m-am suit in tren spre ipotesti.
felixule, trebuie ca te vor fi iubind mult mult condeierii profesionisti, care vor fi avand ce invata de pre urma acestui articol, probabil cea mai reusita creatie a atelierului. ironia e un deliciu suplimentar, inerent pe parcurs. felicitari si bafta la editia a doua, de unde speram sa revii la fel de lucid in consideratii.
cu prietenie,
lucian

Călugărul italian Martino Martini a navigat pe ocean, spătarul Nicolae Milescu a călătorit, ulterior, pre două continente. Ambii au ajuns în același imperiu. Impresiile de voiaj vor fi fost, în cazul amândurora, sensibil influențate de itinerarul ușor diferit... Cele cu referire la administrarea imperiului, nu.
Că SECRETARUL spătarului, cel care a redactat efectiv jurnalul, va fi citit în prealabil însemnările călugărului maritim ține de logica bunului simț. Sau cel puțin așa m-a asigurat un cunoscător.
Subiectul plagiatului este dispus unor inepuizabile abordări inedite...
felicitări deopotrivă autorului cât și recenzentului. și, nu în ultimul rând, subiecților...

multumiri pentru referinta critica asupra unui studiu elaborat in studentie. diferenta de viziune asupra statutului si naturii ontologice a Nonei este binevenita. ma bucura faptul ca prin raportare la propria abordare a personajului Nona autorul eseului de fata a construit un alt esafodaj argumentativ. deindata ce voi reusi ingratul travaliu al reculegerii unui text ratacit acum multi ani il voi posta pentru o privire comparativa. nu de alta, dar citarea partinica doar a unui minuscul fragment presupune intrinsec riscul de a se eluda autenticitatea ansamblului...
una peste alta o reverenta galanta asupra unui studiu ce poate sta drept marturie ca nu neaparat cantitatea asigura calitatea...

lucian bâgiu

tudor,
textul tau gliseaza intre jurnal si eseu, are certe calitati estetice, daca ar fi ne referim doar la faptul ca anamneza reuseste performanta de a purta cu sine cititorul atunci si acolo, parca fiecare dintre noi am vazut de fapt cu propriii nostri ochi ceea ce tu inregistrezi. nu ar fi o idee rea sa dezvolti talentul tau evident si prin referiri la alte episoade din viata ta, alte locuri ascunse in inima ta.
sa nu uit. translatia bucuresti/cluj - venetia - casanova (prin doua spatii diferite si trei timpuri distincte) este realizata ingenios, pare cel mai firesc lucru sa poti zbura liber, dintr-o lume in alta. peregrinule, calatorie placuta.

tudor,
textul tau gliseaza intre jurnal si eseu, are certe calitati estetice, daca ar fi ne referim doar la faptul ca anamneza reuseste performanta de a purta cu sine cititorul atunci si acolo, parca fiecare dintre noi am vazut de fapt cu propriii nostri ochi ceea ce tu inregistrezi. nu ar fi o idee rea sa dezvolti talentul tau evident si prin referiri la alte episoade din viata ta, alte locuri ascunse in inima ta.
sa nu uit. translatia bucuresti/cluj - venetia - casanova (prin doua spatii diferite si trei timpuri distincte) este realizata ingenios, pare cel mai firesc lucru sa poti zbura liber, dintr-o lume in alta. peregrinule, calatorie placuta.

darie dragule,
ce sa spun, ma simt mai luminat in urma lamuririlor consecutive... daca nu mi-ar fi placut sincer textul nici nu il comentam - ba chiar de doua ori... - nici nu raspundeam - indubitabil nu si a doua oara...
darie dragule, ca lectorul nu intelege ceea ce vrea sa spuna creatorul e un truism vechi de cand exista receptori ai produsului estetic... ca lectorul apreciaza altceva si altfel luand in posesie un produs artistic ce nu mai apartine deja autorului tine de aceleasi imuabile efluvii ale teoriei literaturii, sociologiei literare etc.
cu mai putina tafna ai putea sa retii ca eu am privit la partea plina a paharului. nici acum nu consider ca merita sa sacrifici textul din consideratie sacrosancta pentru carnatii lui ibsen, dar evident e vorba de o optiune apriorica pe care eu unul nu pot decat sa o respect, desi nu si sa o apreciez. devine evident ca ca nu avem un cod comun al comunicarii, dar chiar si asa fiecare poate sa vada ceea ce e reusit in acest cosmoid, chiar daca fiecare altceva, unii narcisic, altii cerebral...
inchei cu repetarea urarilor de scrie inainte, asa cum consideri tu de cuviinta desigur, macar partial rezultatul va putea fi apreciat si de cei mai putin perspicace in ale subtilitatilor de subtext/metatext/paratext etc.

darie,
iti scrisesem cu ceva vreme in urma un comentariu amplu, dar uitand sa ii dau o denumire nu s-a salvat. revin frustrat datorita tehnicii de pe net, dar pentru a nu lasa macar formal neremarcat textul tau iata cateva idei:
- textul tau e bun inspre foarte bun, dupa umila mea parere merita recomandat pentru a-mi verifica opiniile prin comparatie cu ale altora care astfel l-ar fi citit...
- unele dintre influentele decelabile sunt nichita stanescu ca sensibilitate poetica si marin sorescu prin filosofia asupra existentei si desigur prin viziunea scenica. despre incadrarea sa in specia dramatica a teatrului absurdului cu tot ceea ce presupune aceasta nu mai are rost sa insist.
- reusesti ca scriitura sa pastrezi aceeasi cota ainalta pe tot parcursul textului, ca si cumn l-ai fi scris dontr-o singura suflare. cum sigur nu asa stau lucrurile asta dovedeste deopotriva talent si travaliu creator bine ponderat.
- exista totusi cateva formulari discrepante, care nu dau bine cu intregul, vizibil afectate, folosesti uneori pentru a epata poate unele neologisme. acum regasesc doar \"pudismul groazei\", dar vei intelege, sper, ideea mea. nu trebuie sa fii neaparat si de acord, desigur.
- marea lipsa a textului este poanta slaba de final cu scaunul la cap. nu se pliaza nicicum pe sensul general garv al scenei, e ceva similar celebrului jurnalist care cautand sa il cunoasca personal pe genialul ibsen l-a aflat mancand carnati sau asa ceva, banal, derizoriu etc.
Acestea fiind zise iarta sinceritatea unui lector interesat de un text provocator... si scrie inainte.

scriiturii cu doi de i, desigur, felix...

intr-adevar,
in spatele exegetului sever, corect, profesionist, cultivat (dar, nu-i asa, sensibil...) descoperim prozatorul hatru, mucalit, cu un umor uneori usor colorat, parca adaptand la apusul postmodernitatii zorii comicului autohton popular, fie el al lui creanga, anton pann sau pacala. trebuie remarcate originalitatea punerii in scena (inclusiv doza de copioasa autoironie, felix e homo ludicus aici...) si talentul indubitabil al autorului, indiferent de adeziunea sau respingerea receptorului fata de universul creionat sau chiar fata de text in sine. una peste alta felix are savoare, mentine ridicat tonusul scriituri si incita atentia cititorului. in consecinta, asteptam constructul complet, intuind ca e vorba de un fragment pentru a testa reactia pietei...

reporterul si-a insusit perfect si cu intelepciune conditia, aceea de a fi cat mai retras posibil in anonimat, iar intrebarile canonice sunt cele necesare si suficiente pentru a asigura circumstantele firesti ale unei performante jurnalistice. capodopera miniaturala a dialogului este insa desigur asigurata in esenta de intervievat, interlocutorul fiind reprezentant al unei caste rarisime de spirite elevate care stiu ce si mai ales cum sa raspunda. eventualele contradictii ale silogismelor exprimate de acesta nu fac decat sa demonstreze ca intalnim o personalitate vie (antagonismul e funciar uman) si nu un exponat heraldic scolastic. citindu-l pe tanarul nostru colocutor nu poti sa nu asociezi imaginea etern reconfortanta a nobletei impartasita cu generozitate de maestrul paleologu semenilor sai. asemenea pirite de spiritualitate si rafinament intelectual confera un sens axiologic in confruntarea ineranta cu molozul si aluviunile imunde ale contemporaneitatii derizorii. nu in ultima instanta ascultandu-l pe stimabilul, onestul si in fond ingenuul intervievat nu poti sa nu traiesti senzatia ca unui nostalgic ecou al povestitorului matein. spre binele literaturii romane speram ca pasionatul si responsabilul istoriografic brancovenesc nu va uita, odata desavarsita datoria de suflet si de constiinta fata de ilustrii sai inaintasi, sa ne incante prin reluarea proiectelor artistice vremelnic abandonate. este posesorul unui incantator penel estetic.
felicitari reporterului pentru demersul sau profesionist pus in scena si interlocutorului pentru bunavointa si solicitudinea domniei sale spre a oferi sansa unui festin epicureic.