lucian m

e un fel de gol între ieri și azi de parcă s-ar fi rupt ițele acelea colorate ce leagă apusul de răsărit degetele tastează timid încă un vers încrâncenate docil în cuvânt pe marginea geamului

de multe ori încercam să trec dincolo ignorând diluția ipocrită pe care o considerăm realitate cu ochii larg deschiși desenam pe tavan siluete ființe difuze ivite în concret pentru a tăifăsui cu

te strâng la piept ca o omidă ocrotindu-și fluturele ce stă să se nască pipăindu-i somnul nu sunt decât aburul ce înconjoară merindele calde urma vagă a binelui trecător peste pleoape știi

sigur o să rămân repetent la cursul de amintiri sunt atât de atent la clipele prezente încât uit până și cele mai importante detalii nu pe tine nu te uit așa cum nu uit să vorbesc să

ceasului meu îi lipsește acul orar dintr-un capriciu vreau să știu doar în care parte a orei mă aflu poziționarea față de necunoscut ca în jocul nocturn al licuricilor țin minte că te-am

ajunsesem la destăinuiri eu îi povesteam câ în ultima vreme mi se întâmplă mult prea multe lucruri mai puțin frumoase iar El îmi mărturisea că nu găsește nici un fel de rost gramaticii cum

Am trecut pe strada cu plopi înalți, am citit ziarul cel mai citit, m-am uitat la cea mai vizionată emisiune, am băut probabil cea mai bună bere, am mâncat mâncăruri originale (nu tradiționale) în