LUCIAN-CALIN FLOREA

Cand am o Muza.. asa..,ca Tine simt ca traiesc.. si ca mi-e bine! Aripi de vers se nasc iubind clipe de Negura trec regretand.. ca am invins! Mi-e bine! De vei citi in palma mea

File de gânduri Cu colțuri îndoite Zac prafuite,atent rânduite În așteptarea Ta Vei veni Secol Iubire ? Te aștept chiar de mâine ! Altfel…zadarnic mai vii… Ciclul

Te văd Am ochi străini și goi. În suflet Nu mai este loc pentru amândoi... Ai rătăcit, căutând spre alte zări Iubire.. Ai revenit chiar dacă nu mai este loc de Amăgire... Să-ti cer să

Marea ca mare… In palma aceasta Am Marea,iubito Și am să o potopesc în sufletele noastre- Asa cum e ea: Cu cer albastru făra prejudecata norilor și țipătul zorilor… In palma

Te-aștept ca și când ai fi fost vreodată și vrei să revii - vei veni? Oricum voi aștepta până când poarta grea ce își mai amintește de atingerea ta se va redeschide…trebuie sa revii… pentru

VOCEA – ÞI BLÂNDÃ ADIERE Iți ascult vocea, cântul ferm și voluptos ce picură din vrerea de a Te asculta Balsam luminând blând urechea mea Bucurie ! Văd cuvinte de blândă adiere simt

LUME...CE AI DE SPUS ? Lume... de ce? de ce doar acum în prag de Apus sunt tot mai mulți ce doar răcnind simt că mai au ceva prea banal de spus? Pun deget de iertare

O școală de cartier...copiii în recreație. Dalele gardului sparte...ici,colo urme de beton și armătură metalică. Se apropie de gard un înger de copil,îmbrăcată simplu. Se uită în jos,se uită

Îmi amintesc că vei veni Îmi amintesc că vei iubi Dar am uitat ce va fi mai departe... Sau poate nu am știut... Sau te confund cu un alt început ? Ești ce va veni? Sau ce a

Joc De ce nu m-aș mai juca?... De ce joaca să fie doar atributul copilăriei?Ei bine... Puțin roșu...un penel...Iată covorul fermecat!Pot zbura! Dar..ce lipsește?Lampa lui

Mi – a murmurat la urechea Neliniștii mele Glasul Tău – Piatră izbită cu ecou în zidul unei ape calme, în pacea din sufletul meu Dar, Ca orice tăcere

Am socotit pe degete Orele de când ne cunoaștem …mi – au trebuit sute – pe copacul din fața noastră am frunzărit, câte o frunză, pentru fiecare sărut al tău. Mi - am legat

Imi curge pe tample Bucuria ploii de vise Ce curge torent In inima mea Simt iarași Iubirea Cum curge prin vine Hrănind focul ce arde Aprins De focul din tine…

Simțăminte de piatră Cotropesc pajiștea cuminte A sufletului meu Vânturi de sunete Adie blând, Asemeni copitei de cal la urechea Nelinistii mele. Sunt cal

Plătesc tribut de înserare Pentru fărădelegea De a fi iubit o floare Roșie..și alintată Primea sărutarea udă A ploii mele Se lasa mangaiată de vantul meu Si accepta, Bucuroasă, Statornicia

Din epilog Aș vrea să fac prolog Când timpul Tău va vrea Să mai stea Preț de o clipă În viața mea Ciclul ,, Dor de Dor ,, - 2007

Pași grei în Calea Ta... Fac pașii mei Spre drumul Tău... Pășesc ușor Cu pasul greu Asprit de Marea Ta Poveste Calea de Soare Spre Lumina blândă... Nu mai este ? Ciclul : Pașii

Ridic privirea verde Spre Albastru-Þi infinit Căutând Rostirea dreaptă De Gând prea tăinuit. N-ai să primești Cuvinte cu Sensul tâlcuit Nici freamătul de aripi Ce Zborul l-au

Pasul Tău… Alege să calce Umbra Pasului Meu Tăcere. Ai locul Tău... Regat întins...nemărginiri de Timp, Un Munte de Speranță,un Olimp... Grădina! Loc umblat! Am Trup

Stai ore întregi și privești acel punct fix. Acolo consideri tu că tavanul cade de acord cu ceilalți doi pereți.În acel punct atât de precis delimitat de cele trei linii. Percepția ta

I-am strigat Cerului Neliniștea mea Și mi- a trimis ploaie Spus-u-i-am Verii gândul meu Și mi-a trimis Toamna Chemat-am cocorii pentru o întrebare