La poarta sufletului

În fiecare clipă a vieții Eu am avut nevoie de-o himeră, Să stea în colțul ei, pe etajeră, Iluzia iubirii și tandreții... Acum, lovit sunt de o crudă soartă, Frenetic vrând în suflet să-i pătrund, Deși nu cred ca i-am părut imund, Neavând cheia, am rămas la poartă.