lucaci sorin

am inteles ideea ta voi schimba ultimele 2 versuri

multumesc mult pentru aprecierea textului
referitor la final ai dreptate mai trebuie putin lucrat
dar la ultimele 2 versuri \"mi-ar mai trebui o jachetă
s-a cam lăsat frigul\", am mizat pe acest impact
ca finalul sa aiba o ruptura din text, o gaselnita sa-l scoata pe cititor
din descriptivism

multumesc ligia pentru comentarii si pentru trecere
cu prietenie,

valentin, o provocare da nastere unei alte provocari asa ca oricat as vrea sa ma abtin, si dumnezeu mi-e martor ca nu vrea sa mai dau curs acestei polemici, iti raspund
si mie imi place nichita si l-am citit din scoarta in scoarta, asta nu inseamna ca trebuie sa scriu ca nichita (trebuie sa depasim momentul nichita), nichita ramane peren si universal valabil. Te asigur ca nu sunt prea plin de mine, scriu de 20 de ani, as fi putut publica cateva volume si nu am facut-o.
Nu am probleme in gasirea inspiratiei si nici a sintagmelor si a metaforelor
pentru poeziile mele. Daca vei citi niste poezie optzecista vei regasi cuvinte mult mai \"dure\" si mai greu de digerat decat cuvintele din poeziile mele.
Asa ca special pentru tine voi posta o poezie, care cu putina indulgenta, sa se ridice macar la unghia de la degetul mic stanescian.

multumesc mihai
il voi peria la sange si-l voi curata de tot balastul

initial m-am gandit ca nu are rost sa raspund la astfel de comentarii care oricum sunt pe langa text, dupa care m-am razgandit
comentarii rauvoitoare putem face usor oricand dar nu aceasta e problema
poemul s-a vrut ironic, sarcastic si daca vrei tu poti spune chiar si nonconformist. Nu este stilul literar care ma caracterizeaza, a fost doar o incercare sa zicem mai putin reusita.
De aici si pana la a folosi cuvinte ca \"jenant\" si \"penibil\" e cale ceva mai lunga, dar pana la urma e chestie de gusturi si in literatura ca in gastronomie.
Te invit asadar, fara ranchiuna, sa citesti si alte poezii \"mai putin penibile\" care iti pot satisface setea de sensibilitate poetica (de ex. \"Zidul\").

buna seara tudor
daca spun ca poemul este foarte bun suna usor perimat, vetust dar chiar este un poem care te trimite in zona semanatoristilor dar are multe elemente de noutate la nivelul descrierii facand-o o poezie actuala, ancorata in prezent si aici as cita cateva versuri remarcabile:
\"niciodată nu s-a gândit că prea mulți țărani
fac la fel pe pământ;
și-a îngropat copiii și apoi
a aruncat sămânța în brazdă sperând,
și-a îngropat nevasta sau fratele și a aruncat
semințe în brazdă; el însuși când
s-a petrecut a fost aruncat în pământ
ca o sămânță;
mi-a placut foarte mult

filonul poetic razbate din aceasta poezie asezata sub auspiciile autenticitatii
finalul mi se pare neterminat sau mai degraba terminat brusc
si previzibil in acelasi timp

salut alberto
poezia s-a vrut a fi autoironica, simpla si cu o usoara urma de sarcasm
si poate de aceea nu am cautat un final profund
cu prietenie,

buna ela si multumesc mult pentru incurajari

merci mult danut pentru incurajari

da ai dreptate are prea multa incarcatura nu prea respira

multumesc mult petru (sper ca acesta este prenumele si sa nu fac vreo gafa)
pentru parerile obiective

sarumana eugenia atat pentru aprecieri si incurajari, cat si pentru corectarea greselilor facute fara voie:)