Poezie
poem
1 min lectură·
Mediu
am un chef nebun de scris în seara asta
am consumat topuri întregi de hârtie
tone de hârtie deșeuri
mai mult sau mai puțin reciclabile
și cum nu mai am pe ce să scriu
mă dezbrac și scriu pe corpul gol
un poem pe piept
apoi unul pe genunchi unul în palmă
și unul pe glezna luxată
apoi umplu tavanul dormitorului cu poeme
tapetez întreaga garsonieră cu poeme
baia bucătăria scara blocului
și cum nu mă pot opri ies în stradă
încep să scriu pe ziduri pe blocuri
pe vitrinele magazinelor
scriu pe scoarța copacilor cu sevă
pe asfaltul străzilor pe băncuțele din parcuri
scriu până la epuizare și adorm într-un târziu
cu țeasta pe caldarâm
022.283
0
Apoi despre facerea poemului (în buzunare cerșetorilor ajung să văd acele firmituri de pâine, acele profunzimi ascunse) - toate bune, dar mă întreb (retorica, bat-o norocu\') - oare nu și ideea te caută? Nașterea cu țipătul ca din gură de șarpe a poemului-copil, iarăși frumos - un copil care iese din tine și devine altcineva, altceva - se înstrăinează.
cu respect,
pt.
p.s.: apoi am și eu orele mele de fericire, când... îl văd pe tatăl meu copil, strângându-și mama în brațe - și mă întreb - cum se poate?