Poezie
pelerinaj albastru
1 min lectură·
Mediu
lui marian voicu
moartea aștepta sub o plapumă imaginară
sfârșitul iernii
zâmbind cu nonșalanță prefabricată
spre cutia poștală cu ilustrate din nord
la centre de hematologie
se colectează sânge vienez pentru melomani
se vorbește tot mai des despre
pelerinajul sărbătorilor albastre
zeul își recunoaște prometeul
și devine el însuși muritor
libertatea culorilor concediază întunericul
de pe suprafața inconștientă a unei pânze
niciodată îndeajuns de alergică
022.213
0
\"la centre de hematologie
se colectează sânge vienez pentru melomani
se vorbește tot mai des despre
pelerinajul sărbătorilor albastre\"
Partea asta e o poezie in sine, pt care las semn.
Personificarea mortii imi pare consumata - parerea mea.
\"zeul isi cunoaste prometeul\" & versul urmator - imi pare prea filozofic fatza de prima parte a textulu, brusc se schimba macazul, poate e ok, dar pe mine nu m-a fericit prea tare.
\"concediaza\" imi pare ca suna un pic out-of-the-rest (din filozofie in dreptul muncii cumva...)
Ideea de final poate fi interesanta, mai ales legatura cu alergicul.
Interesant si poate fi imbunatatit, de asta am lasat semn, daca nu-mi placea nimic, nu spuneam nimic :)
Prietenos.