eu tu și probabil acea fereastră

\"eu, tu și, probabil, fereastra / ascunsă între cartilagii de beton / în mulțimea de priviri luminate obscen / fără fum de țigară / - guernica [...] / umbra ta, siluetă flamandă, statuie de aer rarefiat / e tot ce mi-a mai rămas din vechile catedrale / de undeva de deasupra unei arcade / oglinzi imperfect / doar tăcere, nimic altceva\"

și aici aș pune punct.
ați vrut o privire critică.
de ce să nu vrem noi mai mult?

cu respect,
pt.

err.: oglinzi imperfecte etc. (evident)

Cartilagiile orașului ies în evidență, deși parcă beton e destul de rigid, trebuie sa cauți un material mai elastic. Apoi silueta flamandă, frumoasă, tânară și impertinentă cât îi stă bine:). Ultimul vers \"vorbind limba celor muți\", un fel de fericire tristă. Aleg un poem scris în mai-iunie 2007 împreună cu un coleg, sper să-ți placă, e referitor la tema ta.

\"azi am zâmbit prima oară de la bombardament
toți oamenii s-au oprit privind spre cer
avioanele de luptă și-au împrăștiat ultimele cuvinte
cavitățile noastre se închid ricoșând durerea
ca și cum trăim pustiiți de noi înșine
proiectile se prăbușesc printre degetele îmbibate de sânge
dă-mi o dovada că există ziua de azi
te caut târându-mă printre cadavre
viorile s-au spart numai în strigăte
mâine retina mea va deveni casantă

fredonează-mi pulsul
azi nu moare nimeni\"
Guernica, 1937
mcm

multumesc pentru comentarii, superb poemul trimis

multumesc pentru trecere si pentru reconstructia poemului
o idee buna pentru simplificarea poemului

folosește cele ce crezi de cuvința.
este poezia ta.

cu respect,
pt.