Iubirea se-ascunde, prin sufletul nostru,
Ți-am scris cu ninsoarea, ce cade în noi...
Din fum și argint, strâng stropii de ploi,
Suntem două stele, pe cerul albastru.
Trec fulgi de zăpadă,
Peste cetățile de dor și gânduri
Te-ascult ca pe o ploaie interzisă...
Văd cerul meu cum udă-aceleași scânduri
Și-n inimă lumina e aprinsă...
Dar, stropii cad pe valuri și în munți,
La noi
Păpădii de argint zboară-n liniștea serii,
Norii inimii tale fug pe cerul cu stele,
Tu îmi lași altă toamnă cu suspinul durerii
Și te pierzi prin nisipul fin al urmelor mele.
Le acopăr cu
Aseară plopii de la poartă au tăcut
Și aș fi vrut să le-mprumut o lume,
Însă la fel ca ei, străin, singur și mut
Eram și eu, prin viața asta, fără tine.
A mai trecut o zi, un foșnet m-a
LD